Nu ma simt singura. Niciodata. Mai ales cand stiu, ca din umbra, sunt urmarita subtil. Si asteptata.
Sa mi treaca "furiile perenelor iubiri". Sa mi urlu frustrarile, si sa refulez in voie p acilea, ori pe oriunde ii e drag mintii mele.
Si sunt asteptata. Si sunt iubita. Si sunt dorita.
Si sunt atinsa de aripile ingerului meu.
Multumesc. Pentru stralucirea irisilor mei. In noapte.
Si pentru ca existi.
Si pentru ca existi.