Sa fie de la vreme ,starea asta, injere? Somnolenta. Mi e teama sa fac cativa pasi, sa nu mi calc letargia. Ochii mi sunt intredeschisi. Si pleoapelor le e lene sa se deschida pana la refuz.
As dormi etern macar pentru cateva ore.
Si mi as trezi simturile, undeva pe bucata mea de tarm pustiu. Acolo, unde nu s decat eu si temerile mele stinse de mare.
Sa nu ti aud pasii cand vii, injere. Sa mergi usor, si sa ti simt doar bratele , incolacindu ma. Promit ca nu voi tresari. Nici macar atunci cand imi vei da parul usor, de pe umarul drept, sa ti poti aseza barbia si sa ne lasi sa privim amandoi..ce nu poate zari nimeni altcineva.
Si sa nu mi pese ca cineva, langa mine, trage cu sete din tigara. Imi voi intoarce privirea, lasand urme de scrum trecute, sa se imprastie in corpuri fantomatice de iubiri pierdute.
E atat de multa liniste,injere. Imi aud chiar si mainile cautandu te..
Sunt incompleta.
Completeaza ma.
Tu.
