..Celor ce nu stiu ce vor..
Impartim clipe bune sau rele cu cei ce ne iubesc. Traim, respiram, speram si suferim impreuna. Insa la un moment dat, intervine acel ceva ce ar trebui sa fie inexistent. Acea neintelegere reciproca de principii personale, acel sentiment de frustrare ca ..nu esti potrivit total celui de langa tine.
Vrei sa pleci atunci. Sa ti iei libertatea de a o lua de la inceput, sa crezi ca te poti descurca de unul singur, si sa speri ca poti uita de restul..
Oare asa sa fie?
Probabil.Insa pentru cateva clipe de viata. Reiei aerul de solitar, incerci ce nu ai putut incerca atunci, devii romantic(sau nu), te dedai placerilor trupesti -nebanuite pana atunci, si iti creezi propriul simulacru de trai..
Si vei fi SINGUR. Iti vei pune intrebari la care ,poate, nu vei avea raspunsuri...Vei privi in jurul tau, si vei simti lipsa celeilalte jumatati. Iar atunci, mai curand sau mai tardiv, vei afla ca iti lipseste.
Cu toate calitatile si defectele sale,o doresti inapoi...
Ii auzi glasul fara de vrere, ii simti parfumul invioluntar..
Si atunci realizezi ca ai facut o eroare imensa. Ca poate e prea tarziu sa te intorci de acolo de unde ai plecat..Si intervin regretele,parerile de rau..
Asa ca..Ramai acolo unde esti iubit..Nu pierde ceea ce nu consideri Totul, dar realizezi ca ai parte de mult mai mult decat Nimicul suprem..
N est pas?
Azi nu avem song..e prea mare tristetea..
Nu lăsa sufletul să ţi se citească pe chip!- James Clavell
