Exista. Parerile de rau. Le acceptam sau nu, ne invadeaza sufletele..Cati dintre noi nu regreta fapte, gesturi, cuvinte..poate si taceri?
Iti pare rau atunci cand simti ceva..pentru cineva, si nu ii poti spune, pentru ca nu e posibil..Pentru ca acel "cineva" nu ti apartine, dar simti ca face parte din tine..
Regreti ca spui prea usor "Te iubesc!" ,doar pentru a nu rani persoana careia ii spui..Din mila, compasiune.. Sau doar din "obligatie"..
Iti pare rau ca nu ai luptat odata pentru ce iti apartinea.. Ca ai lasat sa treaca vremea, sa existe distanta intre sentimente si atingeri..
Oare cati dintre noi nu am avut sau nu avem puterea sa recunoastem ca am gresit?Voit sau nu..Si ca atunci cand, spasiti, incercam sa cerem iertare, vorbim in van..Ne asculta poate doar stelele..sau praful lor..
Si atunci apar amarele clipe de deznadejde.. Simti stigmatul autoimpus de "paria", si te afunzi in depresie..
Mimezi fericire, exulti aparent, insa in interior, te ineci in lacrimile nelasate sa curga, si speri..
Speri ca e posibil sa dai timpul inapoi, si sa faci ceea ce trebuie. Sa iubesti fara a declara.. Sa refuzi ceea ce nu iti face bine, si sa traiesti clipa...
Imposibil... Si ramai doar Tu..cu parerile tale de rau..
Toti avem pacate..Mari, mici..ele exista. Le constientizam, tindem sa nu mai adaugam altele in plus, insa patima e mai presus de orice..
Iarta ma..ca ti sunt osanda far'de vrere..
