luni, 29 decembrie 2014

3,2..1.


Inca 3. Postari. De fapt, inca doua. Far' de asta. Si ajung la limita. Numere..Finaluri. De capitole. De viata, de scrieri, de cod rosu de furtuna sufleteasca.
Nu ma voi intreba "Cum o fi". Pentru ca nu stiu ce ar trebui sa fie si nu e, or' ce a fost sau nu a fost sa fie.
Imi voi aminti. Atat. Si n serile astea pline de omat , imi voi reciti paginile. Si voi rade. Si sigur voi plange. Si va fi atat de multa iubire ,chiar si in ura.
Si mi voi aminti. Norocul meu e ca nu mai sunt ninsa pe tample, Sunt undercover. Acoperita de mine. 
Nu ma voi intreba  "Cum ar fi fost". Voi zambi printre sughituri, si voi multumi ca am avut parte de ce nu o avut nimeni. De o poveste. Care nu ar fi trebuit sa aibe sfarsit .:)
Si voi valsa de nebuna. Singura. Si de voi gresi pasii, voi invata din erori.
Afara ma asteapta tone de clipe trecute. Pline cu zapada. Ma voi aseza undeva, la vedere. Si voi face INJERII MEI de nea. Pe care nu o sa mi ia nimeni. 
Si mi vor ingheta degetele. Treptat. Si nu voi mai fi eu. Sau poate ca da. Doar o replica de gheata, intr un viscol de sentimente.
Imi lipseste TE IUBESC. Dara decat sa fie fad, mai bine ca e absent.
Plec. Sa valsez. Sa mor. Pentru a reinvia maine.
Mie nu imi mai e teama de moarte. Nici macar acum, cand am vazut ce solitudine ma asteapta. Si dincolo. :)

duminică, 28 decembrie 2014

:)

Final de an fara retrospectiva. Stiu. Nici nu am scris atat cat ar fi trebuit.( Dar de ce  sa trebuiasca??). Am fost comoda,lenesa. Am fost ocupata. Cu mine,cu tine, cu alti dragi ai mei. Fost am neagra la suflet,si in suflet. Vazut am pink viata asta..Poate prea roz pentru a  observa cenusiul ce a venit.
Nu am facut prea multe. An par. An aiurea.
Multumesc pentru atentia acordata. Fara a fi ipocrita,ma inclin in fata voastra. La multi ani!
Aa..si de vedeti un in..adica nu. Ingerii nu pleaca. Ei dispar.Din pricina zapezii. Le frang aripile. Ingerii apar  atunci. Cand vor.
Hepi niu ir.

miercuri, 24 decembrie 2014

Poveste de Ajun.


(Tie).
-Praf. Praf si pulbere. Si nici macar stelara. 
Un pocnet surd spulbera linistea bibliotecii. Un morman de carti, alunecate voit de pe un raft de sus, stau la taclale nocturne. Restul sunt doar urechi. Cate un suierat de fila ingalbenita de vreme, suspina abtinut, rusinandu se de tresarirea involuntara.
E noaptea de Ajun. Podelele din lemn vechi, nelacuite de ani, trosnesc. Undeva,in alta incapere,un foc se aude jucandu se cu propriile flacari. De afara , se aude suieratul viscolului. Nameti, sirene, cate o pocnitoare razleata ici colo.
-In seara asta de Ajun, vreau sa va spuneti povestea,tuna vocea unui Atlas geografic. Vechi,cu o multime de harti ,imibina intre copetile sale, o lume intreaga. Treptat,tarsand file, se adunara in cerc,inconjurandu l cu mare evlavie. Intr un colt de servanta veche, langa un opait fumegand, o singura carte ,tacea.
Si s au spus vrute si nevrute..povesti de dragoste,aventuri si politica, toate incalcite si descalcite de fiecare.
Numai cartea de sus, era cufundata in liniste. Din cand in cand, coperta ofta, iar filele se asezau cuminti.
Aproape de miez de noapte, cand bataile pendulei anuntau orele unsprezece, cartea albastra cobori dupa piedestalul plin de amintiri, si se apropie timida de vraful existent deja..
-Povestea noastra a inceput de multa vreme. Am adunat fila cu fila, de bucurii si necazuri, apropieri si despartiri. Cine ne citeste, ne confunda cu un basm. Sau cu un roman SF. Ori cu orice altceva ,insa nimeni nu ne ia asa cum suntem,-incepu cu un glas molcom, a vorbi cartea.
- Nici voua nu va vine a crede ca noi nu suntem o simpla carte. Noi suntem un intreg. 
Celelalte volume, o priveau mirate. Nu stiau ce va urma, si nu si dezlipeau ochii de copetile albastre.
Oftand,vocea linistitoare continua:
-Noi am fost oameni. Un EL si o EA. Doua entitati separate, doua vieti pline. Ne am intalnit undeva, pe la jumatate de trai, dar nu ne am atins niciodata. Ne am iubit telepatic. Ani intregi. Singuri,dar totusi impreuna. Ne am acordat fiecaruia, atentie,dragoste si respect. Am fost si inca suntem, suflete pereche.
Nici o rumoare.
-Ea era mereu trista. Cu grijile, cu necazurile ei, avea putere sa mi zambeasca. Ne povesteam zilele, si ne dormeam noptile, impreuna. Ne apartineam in vise. Acolo, nu erau oprelisti. Ne puteam atinge. Ne puteam simti dermal. Acolo, in vise, eram lipiti . Diminetile, ne tezeam plini de noi. Si respiram expirul celuilalt. Imi placea sa o citesc. Ii asteptam slovele, trairile, clipa de clipa. Pana intr o zi..
- Am ajuns fiecare, la o varsta venerabila. Dar iubirea dintre noi , era mai proaspata ca oricand. Ne sustineam reciproc, aceeasi rutina superba, intense patimi juvenile, in fiecare secunda. 
-Intr o zi, m am trezit panicat. Ceva se intamplase. Ceva nu era in regula. Nu puteam simti decat teama. O neliniste bizara, un tremur incontrolabil. Am cautat o. Asa cum faceam mereu. Nimic. Zile, nopti, cosmaruri. De dincolo, de la Ea- tacere. Apoi am visat o. Imbracata intr o camesa alba, de borangic, imi zambea. I am intins mana, sa o iau in brate. Eram fericit ca o vad. Ca o stiu bine. Pasea cu talpile goale, pe o plaja de mare, cu parul rasfirat de briza. Mirosea a iasomie. Si imi zambea.
-Nu m a luat de mana. Mi a murmurat doarun "Te astept". Plecase. Acolo unde ingerii vegheaza. Eu ii fusesem inger in viata. Acum ,urma ca ea sa ma apere. Atat timp cat mai stateam aici, in lumea fireasca..
Cate un suspin, o lacrima fugara, spargeau linistea din acea incapere.
Oftand, cartea albastra relua povestirea.
- N am putut ramane mult. Mi am luat adio de la viata, intr o dupa amiaza. Impacat si calm. Lasasem in urma ,toate cele lumesti, in regula. Nu suparasem pe nimeni, nu ranisem pe nimeni. Pe EA, o pastrasem in mine. Mereu.
-Ne am dorit sa fim o carte. Eu coperta, Ea filele pline de ale noastre. Si asa am devenit. Un integ neciopartit. O singura faptura. Unica tresarire. Si stim ca ne vom iubi intotdeauna. De vom fi carte, mal si mare, pamant si floare. Ne vom tine de mana ,pentru eternitate.
Un ropot de foi nelinistite, flacara opaitului tremuranda... Afara, ningea ca in basme.
1,2...12..Sosise Craciunul,
-La multi ani, Ingere.
-La multi ani ,Suflete.
..........................................................................................CRACIUN FERICIT!

luni, 8 decembrie 2014

Imi bag picioarele.


Mi ar fi placut sa am curajul sa ma bat cu pumnu'n decolteu, si sa mi imprastii blogul prin toata lumea. Mno..sa fiu vizualizata,cetita,comentata, laudata. Caci am ego ul incomensurabil, si sufar de orgoleita cronica.
Dara mi e tarsha. Io nu s multumita de postarile mele. Pentru ca eu,voiam sa scriez pentru mine, si cateva persoane. Sa mi pictez fantasmele din taste, si sa tiuiesc cu ganduri (poate prea personale),retine.
Am pus  un ramasag. Cu mine insumi . Uneori nici nu s sigura de scriu corect gramatical. Alteori horesc cu cuvintele, de ma impopotonez cu stafia Ninei Cassian. (numa' ca mi lipseste harul ei..si fulguratiile).
Si am zis ca ma voi opri la 500 de postari. Aici. Ca vreau-ori sa renunt, ori sa ma perfectionez. Dara io nu s femeia amanuntelor. Io incep o idee,dau in alta, si gasesc finalul la mijlocul frazei trecute. Sau ceva de genu'. 
Nu tipizez. Mi am regasit ganduri in postarile altora, trairi in zbucium de necunoscuti. Si am fost geloasa pe dasteptaciunea unor femei poete.  Extraordinare. Ce slalomizeaza printre rime, ca mine printre responsabilitati. ..le. Pseudoscriitoricesti.
Aista nu i retrospectiva. Nici spovedanie. E o postare iNpulsiva.
Maine s ar putea sa mi sterg ochii cu palmele, si sa zic: wtf? Am  veleitati. De normala. 
Si sa apas. Pe delete.
Si pentru ca i cruda (postarea), n am poza. Si nici muzica. Nu ma am decat pe mine.