Cat de nefericita sunt de Valantains dei.

Citesc o gramada de articole despre 14. Adica azi.Despre love,inimioare si zacaricale. Si le am citit amu,pe seara. Pentru ca azi a trebuit sa fac sarmalele pe care trebuia sa le fac ieri. Dara nu le am mai facut, pentru ca  ieri a murit Chanella. Catelusa mea. Si s a stins,privindu ma in ochi.

 

 

Si  azi ar fi trebuit sa debordez de multa fericire,nu?

Ei bine,n o pot  face.

Iubit am. Sau n am. Ba am,dar n am. Dar sunt iubita. Mereu. Nu numai de sambata asta. Sau nu s.

Azi nu.

 

 

Eu nu mai am Valentin de mult. Valentine' s,defapt. Nu stiu de voi avea si Dragobete. Eu nu stiu ce mai am. Sau ce nu am.

Finger finger on the wall..tell my what I'm looking for.

Sunt atat de putine persoane ce mi sustin nebunia,incat le numar pe deste. Sau nu. Fara deste. 

In psihologie(sau psihiatrie-uatevar), cica ca sa te poti vindeca de o fobie, tre' s o infrunti. Si io, amu..ce sa fac? Sa deschid congelatoru'?

Mnoo..s o luam cu incetinitoru' si s o dam pe reluare.

Ieri s o intamplat nenorocirea. Incercam sa beu o cana de cafea si ma tineam cu dintii de unica mi tigara matinala, cand, val vartej apare nenea. Si mi arata mana. Far' de 4 deste. Facuse omu' o improvizatie, prinse mana intre doo chestii, si cand si o tras o, o constatat ca nu mai ies fingarele la numaratoare.

Damn. Shoc. Senzational. 

Inspiram cu putere in timp ce turnam cu nemiluita apa oxigenata. El ,chircit de durere, io, cu extrasistolele cat casa. Fraiera sa arat? Neah. Ma comportam ca si cand as fi servit zilnic asemenea biftec tartar humanoid..(amu ceva multi ani, in alta locatie, intr o noapte de garda, apare un alt nene la usa.Alb la fata, dar foarte calm. Initial, il poftesc inauntru, ma pregatesc sa i masor o diastolica-chestii d'astea..El, foaaaaarte calm, imi spune ca a venit pentru asta. Asta, adica un deget. Taiat. Tinut in acelasi pumn,da? Finalul fu happy..montat la loc, gratie pungii mele cu gheata eGzistente, nefunctional, dara la locu' lui.In fine.)

Pun toata lumea in miscare, iau pacientu',fuga la hospital. Nenea doftoru' de garda, un rocker d ala blazat, se stropseste la mine ca i am administrat ceva ce -cica , n ar fi trebuit. Ridic semeata mecla, ii zic ca mi asum chestia, dupa EKG-,dasteptu' mi da dreptate. Si incearca sa faca o gluma..Ceva cu semnu' rockarilor..cu doua deste sus..Adicatalea vorbind de funie in casa spanzuratului..

Trece nea X prin toate cercurile infernului, pan' se vede pansat, schimbat si gata de campare pe chirurgie plastica. Fac reverenta de final, si parasesc incinta spitaliceasca. 

Intrebarea intrebatoare..unde s destele? Falangele..Ca nenea le a lasat impotmolite p acolo. Fac investigatii, si ma pomenesc cu ele ntr o punga. Ha. Puse la pastrare pentru azi. Cand,pa, la crematoriu.

Convietuiesc fain cu niscai fingare. De ma vedeti silfida,galbena si cu ochii nauci, sa nu va speriati.

Ca ma vindec. 

Cand moartea te trage de maneca si ti aduce aminte sa traiesti.

Toata lumea are probleme. Si le rezolva. Intr un fel sau altul. Plangandu se, milogindu se, urland in tacere, sau arborand o demnitate ce ascunde neputinta.

In cartierul meu juma octogenar,juma plin de parveniti,- exista o mana de case. Inlantuite prin prisma necazurilor si bucuriilor, ce devin comune,atunci cand apar. Oameni normali. Saritori. Binevoitori. Nu degeaba exista credinta aia, ca "mai repede sar vecinii in ajutor ,decat neamurile". De cate ori nu s o adeverit chestia asta..hehe.. Suntem palma aia de oameni ce si dau tot. Prajituri,sunca afumata, cate o juma de kil de tuica si pastile pentru sobolanii ce te viziteaza de la alti vecini. Si sa deie naiba de nu ai sentimentul ala de "big family".Si happy. Si ,din bun simt si o bucata de vanitate, daruiesti si tu la randu ti.

Io nu iau bani pe tratamentele injectabile. Nu cer, defapt. Mi e rusine. Mi e naspa. Pentru ca stiu ca i aiurea. Sa fii bolnav, si sa mai vina si asistenta aia sa ti mai ceara plata. Accept ce mi se ofera. E un fel de troc. Dar insotit de urari si trairi sincere. 

Au inceput sa mi moara vecini. Multi. Se schimba generatiile. Raman in urma copilarii. Rasete,retete vechi de prajituri pe care le gasesti in caietul mamei. Ramane fum imperceptibil de la gratarele ce adunau familii. (Nea Vica, cand se imbata, aducea in curtea noastra, ditai tambalu'. Si vioara. Si cantau barbatii.Si femeile faceau clatite.Si..)

Si acum sunt Mare. Sunt in locul Mamei. Si ma lipesc de oameni si de sufletele lor. Si sangerez cand unul pleaca. Sa steie la taclale cu altii ,pasiti Dincolo.

Acum vreo luna juma'..a murit Gabi Campeanu. Avea 46 de ani. Si l am plans. Pentru ca m a ajutat odata. Fara sa i o cer. Si pentru ca era vecin. Si era si tata, si sot. Si pentru ca era tanar.

Aseara, a murit tanti Vali. Si am plans . Si o vizualizez stand pe lada aia gri, goala, de bere, de la magazinul din colt. Unde beam impreuna cafeaua de dimineata. Si ea isi sorbea ceaiul. De fructe. Pentru ca era atat de bolanava, dar ea nu stia. Si aseara, a murit. Si mi e frica sa o vad acolo. Intinsa. Si muta.

Si am plans al naibii,aseara. Si eu, si tanti Nutica. Si Catalin, dascalu' de la alta Biserica. Care i o promis ca i canta la inmormantare. Si care plangea ca trebuie sa i cante. Si se intreba ca de ce sa i cante. De ce acum?

Si apoi am fumat. Si am tacut toti 3. 

" De acum o sa manc, o sa beau si o sa ma fut".Asa a zis Nutica. Pentru ca si ea a uitat sa traiasca. 

Si eu o sa fac la fel. 

Pentru ca am de ales. Sa vad negru, sau sa traiesc in alb.