"Iubire..este gata ceaiul..Cu dulsheata de visine..si paine prajita..-
ii striga bland, privindu l cat e de imbujorat din pricina gerului..Nu se satura sa l admire..Inalt, vanjos, manuia lopata usor, dand zapada cu usurinta..
O chema din priviri..iar ea veni, docila, inconjurandu i mijlocul cu mainile goale..Tremura..dar nu de frig..ci pentru ca el ii dadea acea stare..
...Lasa zapada, si o lua in brate..O imbratisare placuta..calda..in antiteza cu gerul de afara..Ii fixa capul in maini, si o privi indelung in ochi..
...................................................................................
Uitara de ceai..de nametii mari ..de ninsoarea ce cadea intr una, acoperindu le fapturile..Incepura sa se bata cu bulgari, razand ..fara nici o simpla retinere..
La un moment dat, ajunsera jos..pe omatul rece.. si..incepura sa faca injeri de zapada..cu aripi ce nu puteau zbura nicicand..."
....................................................................................................................................................................
-Se raceste ceaiul, iubitule!
Incerca sa si deschida ochii..Ea..se metamorfozase. Era doar blanda lui sotie. Pe care o iubea enorm..Visul lui..se evaporase..se topise ca omatul in soarele hidos al iernii..Cea din mintea lui..NU TREBUIA SA EXISTE..
Fu doar un vis. Atat. Care zbura cu aripile imobile ale injerilor de zapada...
Totul a inceput atat de complex..ca sa se sfarseasca atat de simplu...